De unde denumirea de covoare persane
Simplu, arta fabricării covoarelor a existat în Iran din cele mai vechi timpuri, fiind descoperite mărturii istorice care atestă acest fapt. Dezvoltarea rapidă a industriei covoarelor în Persia, în epoca safavidă, pare să se datoreze gustului suveranilor pentru acest meşteşug de artizanat.
Şahii persani din anii 1480 - 1630 sunt recunoscuţi pentru interesul manifestat pentru producţia de covoare. S-a presupus chiar că ultimii doi suverani citaţi s-ar fi implicat personal în producţia de covoare, mai ales prin desenarea motivelor artistice.
Denumiri care vin de la categoria in care se claseaza
Vânzătorii de covoare au dezvoltat o clasificare a covoarelor persane bazată pe desen, tip de fabricaţie şi tehnică de ţesere. Categoriile au fost denumite după oraşul şi regiunile asociate fiecărui tip de motive. Exemple:
* Abadeh
* Bakhtiari
* Feraghan
* Heriz
* Ispahan
* Joshaghan
* Teheran
Denumiri care vin de la dimensiuni
* Ghali: desemnează covoarele de mari dimensiuni, mai mari de 190x280 cm.
* Dozar sau Sedjadeh : Aceste covoare măsoară aproximativ 130-140 cm lăţime şi 200-210 cm lungime.
* Ghalitcheh : covor de aceeaşi dimensiune cu precedentele, dar de o calitate mai bună.
* Kelleghi sau Kelley : covor de format alungit, măsurând în jurul a 150-200 cm x 300-600 cm.
* Kenareh : format de asemenea alungit, dar mai mic; 80-120 cm x 250-600 cm.
* Zaronim : corespunzând unui zar şi jumătate. Aceste covoare măsoară deci în jur de 150 cm lungime.
